Aglomerat
25 May 2011 Leave a Comment
Aproape as fi uitat sa respir daca aerul din plamani nu mi-ar fi fost indispensabil.
Dor
24 May 2011 Leave a Comment
in De prin suflet adunate, De-a viaţa ascunselea
Nu am coborat bine dintr-un tren si deja ma gandesc sa ma urc in altul.
Punct
23 May 2011 Leave a Comment
Oboseala naste monstri. Cei mai multi, depresivi si deprimati.
Mai bine “noapte buna” inainte de a percepe realitatea si mai neagra decat este.
Tristetea e un gol
23 May 2011 Leave a Comment
in De prin suflet adunate, De-a viaţa ascunselea
q.e.d.
La ce se pricep oamenii cel mai bine
20 May 2011 Leave a Comment
in De-a viaţa ascunselea, Poveşti cu pitici. Piticii de pe creier.
La aruncat vini in stanga si-n dreapta. Ca si cum, fiecare dintre noi e doar o victima. A circumstantelor, a semenilor, a bunelor intentii.
Toti suntem prea “corecti”, prea “naivi”, prea “blajini” pentru lumea asta “rea”.
Lumea-i plina de victime, voua nu vi se pare?
Dar responsabilitatea? Dar asumarea? Ale cui sunt? Bieti copii din flori, pe care nu-i revendica nimeni.
Nod in gat
16 May 2011 Leave a Comment
Ohoho. Cu cat patos am proslavit si-am luptat pentru independenta fiecaruia din cei doi care alcatuiesc acel mic “tot” care se cheama cuplu.
Si cu cata inversunare m-a lovit azi inapoi.
O primă dată
11 May 2011 Leave a Comment
Nu încetăm niciodată să fim surprinşi. Nici măcar de propriiile noastre reacţii.
Avem senzaţia că sunt câteva lucruri pe care le cunoaştem foarte, dar foarte bine. Propria noastră persoană este unul dintre ele.
Suntem pregătiţi oricând să afirmăm răspicat adevăruri presupus valabile despre noi: “eu sunt o fire puternică”, “mie nu îmi place să văd lumea în culori pesimiste”, “eu m-aş fi purtat altfel în situaţia ta”. În câteva secunde putem înşirui o listă întreagă de calităţi sau defecte pe care suntem convinşi că le posedăm.
… Dar sunt momente în care descoperim că şi despre noi ştim la fel de puţine ca şi despre cei care ne înconjoară.
___
Primul atac de panică din viaţa mea l-am trăit azi dintr-un motiv stupid şi am reacţionat aşa cum nu m-am închipuit niciodată. (Bine, asta dacă aş fi crezut vreodată că atacurile de panică sunt într-adevăr reale, şi nu doar nişte mofturi urbane.)
A fost scurt, iar pentru secundele alea cât a durat m-am simţit cel mai vulnerabil om de pe faţa pământului. Nici lacrimile, nici gâtul uscat, nici senzaţia că mă sufoc nu m-au speriat aşa cum m-a speriat sentimentul de goliciune şi dezgolire. Ca şi cum mi-aş fi dat jos toate straturile de piele, de muşchi sau oase şi aş fi rămas, la vedere, doar o inimă supurând. Ce altceva ar mai fi de zis?
__
Nu mă-ntrebaţi ce fac zilele astea.
Îmi revin. Nu, DEvin.
Ironii jurnalistice
10 May 2011 Leave a Comment
O domnisoara blonda, fara carnet de sofer, careia ii e frica sa mearga si pe bicicleta, scrie saptamanal si cateva articole pe teme auto.
Săptămână la superlativ
01 May 2011 Leave a Comment
in De prin suflet adunate, De-a viaţa ascunselea
Cel mai frumos dor, cele mai calde priviri atașate celor mai reci mâini, cele mai subtile declarații de dragoste, cei mai verzi ochi, locul în care m-am simțit cea mai iubită din lume – le-am descoperit pe toate într-o săptămână ideală, care a meritat toate așteptările, a depășit toate visele (chiar și pe cele mai năstrușnice) și va compensa pentru toată perioada grea care urmează.
Mai adaug la toate acestea și momentele de liniște completă, de încântare totală, de dragoste frumoasă și rotundă. Nu pot să uit nici cea mai impresionantă vegetație, cei mai șarmanți bătrânei adunați într-un singur loc, nici strângerea de mână care mi-a înroșit cel mai repede obrajii (să fi fost de vină și cel mai neașteptat compliment care a însoțit-o – belissima – șoptit complice de bunicuțul acela dichisit, după ce ne-a explicat, într-o explozie de zâmbete și lumină, unde e poșta).
Să mai fi fost și marea cu valurile cele mai spumoase, colorate în albastrul-verzui cel mai întunecat sau cele mai înguste străduțe, care aglomerau cele mai frumoase case pe metru pătrat, cu obloane colorate și bucătării interminabile (cel mai puțin uzual accesoriu zărit într-o bucătărie – o motocicletă Ducati sprijinită de unul dintre pereți).
Sau vecinul de vizavi care ne (în)cânta în fiecare dimineață cu recitaluri ad-hoc de operă. Sau cel mai cochet părculeț, cu cele mai antice dale de piatră și cei mai ”înțepăcioși” palmieri. Sau nisipul cel mai fin. Sau cele mai gustoase dulciuri.
